|
|
Post by adina27 on Aug 20, 2015 17:38:15 GMT 2
Deci, este vorba de ceea ce are elevul la îndemână să poată comunica eficient cu sine, cu cei din jur şi cu mediul ambiant pentru a se simţi bine, încrezător în forţele proprii. Instrumentele ar fi: monologul, expunerea, relatarea, dialogul, seminarul, interviul, colocviul, toastul, discursul, povestirea, pledoaria, dezbaterea, conferinta, prelegerea etc.
Comunicarea verbală este susţinută si de comunicarea nonverbală şi paraverbală. Instrumente ale comunicării nonverbale sunt: mimica, gestica, postura, atitudinea, vestimentaţia. Instrumentele comunicării paraverbale sunt: tonalitatea, ritmul, intonaţia şi volumul vocii.
Comunicarea directa, fata in fata, permite folosirea mijloacelor nonverbale (gesturi, mimica). De asemenea, vorbitorul recurge la context, se refera la situatia de comunicare prin cuvinte cu valoare de “gesturi verbale” (ex : aici, acum, acesta etc.), se adreseaza direct interlocutorului (prin interjectii de adresare, vocative, verbe la imperativ, forme verbale si pronominale la persoana a II- a).
Caracterul spontan al mesajului oral permite manifestarea puternica, mai directa a afectivitatii. Exprimarea spontana poate produce inovatii, dar adesea se rezuma la stereotipii, la comoditatea cliseelor si a expresiilor deja date. Un efect al spontaneitatii poate fi si aparitia anumitor erori, a neglijentelor in exprimare. Unele mesaje se pot caracteriza prin : incoerenta, ezitante, nu se duce fraza pana la capat, lasa lucruri subintelese sau pare ca nu isi gaseste cuvinte.
Mesajul oral are in genere o constitutie sintactica mai simpla bazata pe coordonare si pe repetitie. Caracterul sau secvential, de linearitate temporala, impune ca autocorectarea sa se faca prin reluare si reformulare (producand uneori constructii sintactice defectuase, anacoluturi).
|
|
|
|
Post by Andreea Danila on Aug 20, 2015 18:16:15 GMT 2
Instrumentelor menționate/propuse de Marius putem adăuga ortografia și accentul? (pentru a-i motiva în a folosi optim cuvintele în diferite contexte, pentru a observa felul în care acestea pot deveni bariere în comunicare).
|
|
|
|
Post by adina27 on Aug 20, 2015 18:21:51 GMT 2
e o idee bună, se pot folosi filmuleţe
|
|
|
|
Post by Andreea Danila on Aug 20, 2015 18:46:18 GMT 2
Putem porni de la ideea cuvânt-particulă (cuvântul potrivit la locul potrivit!) pentru a ajunge la cuvântul-creator (creator de sine, de lumi posibile, de relații interumane): exerciții de înlocuire și inversare a cuvintelor în context, adăugare de adjective pentru accentuarea însușirilor, rolul verbelor etc., texte publicitare (mesaje scurte, dar convingătoare), texte literare/povestiri și felul în care acestea recompun lumi, oameni prin forța cuvintelor.
|
|
|
|
Post by Admin on Aug 20, 2015 19:13:46 GMT 2
Ca exemplificari, cred ca merge. Dar sa nu uitam, nu ii invatam, doar le atragem atentia asupra instrumentelor...
Nu cred ca e indicat sa pornim de la fonetica (accent, etc), ci de la povesti, de la care putem inainta si in sus, spre texte mai complexe, dar si atamizând, spre părți/fragmente/fraze, etc... Sa nu dezintegram fiinta copilului cu desteptaciunea noastră, ci sa slujim integrării și integritatii lui...
|
|
|
|
Post by adina27 on Aug 20, 2015 21:37:12 GMT 2
O ÎNCERCARE DE SINTEZĂ- INSTRUMENTE: povestirea, dialogul, monologul, cuvântul, propoziţia, fraza (enunţul),poezia, romanul,comedia(umorul), drama, experienţa personală, orizontul de aşteptare
|
|
|
|
Post by Admin on Aug 21, 2015 10:48:59 GMT 2
Super!
Nu prea inteleg de ce e instrument experienta personală. Nu e ea o colectie impresionanta de instrumente, etc? Atentia ar putea fi un instrument, ca noi o orientam... Orizontul de asteptare il putem seta?
Cu-vântul, in fiecare limba il demumesc oamenii altfel, datorita interpretarilor ce tin chiar de istoricul , psihologia poporului... Vin apoi etimologiile etc... E interesant subiectul, dar probabil la clase mai mari..
|
|
|
|
Post by adina27 on Aug 21, 2015 16:25:47 GMT 2
Mă gândeam că în anumite secvenţe ale evoluţiei elevului se reactivează substratul antropologic (experienta personala) şi poate fi motivat sau îşi satisface anumite nevoi. Sigur că este vorba despre nivelurile superioare. Orizontul de aşteptare îl are fiecare şi în funcţie de răspunsurile lor, la anumite niveluri putem verifica dacă le-a fost satisfăcut şi se simt împliniţi. Atenţia,da poate fi un instrument.
|
|
|
|
Post by alina73 on Aug 21, 2015 21:16:28 GMT 2
Propun cateva instrumente pornind de la nevoile elevilor cu cateva exemplificari din texte literare
Nivelul 4-cl IX,X
nevoia: comunicarea in familie, in cadrul grupului de prieteni, la scoala-instrumentul 1- tehnici de comunicare eficienta in diverse situatii, abordări care creează cadrul unei comunicări reuşite-exemplu :traseul formarii personajului Harap –Alb,el dobandeste aceasta abilitate de a comunica eficient si devine un lider.
instrumentul 2- evitarea barierelor in calea comunicarii eficiente –exemplu Caldura mare ,de I.L. Caragiale
nevoia:comunicarea intra-si interpersonala-instrumentul 1stabilirea de relatii intre o persoana si propriile faptele sau ganduri ,realizarea unui schimb de idei-exemplu destinul personajului Ghita din Moara cu noroc
nivelul 5-cl XI,XII
nevoia: argumentarea propriei opinii :Instrumentul 1: claritatea, concizia, respectul faţă de partener,rationamentul, contraargumentul, sofismul
nevoia:comunicarea scrisa in diverse contexte:administrativ,publicistic,tehnico-stiintific etc-instrumente: CV,scrisoare de intentie,articol de ziar,scrisoare(scrisoare in format electronic) etc
|
|
|
|
Post by mirela on Aug 21, 2015 21:34:19 GMT 2
Cred ca ar trebui sa identificam instrumentele în funcţie de cele trei dimensiuni ale competenţei: cunoştinţe, abilităţi, valori, respectiv atitudini. De exemplu, ascultarea activă presupune:
- caracteristicile ascultătorului activ: ascultarea ideilor principale, concentrare asupra mesajului, concentrare asupra argumentelor, observarea intonaţiei, observarea limbajului nonverbal
- abilitatea de a păstra contactul vizual, de a nu întrerupe vorbitorul;
-atitudini: răbdare, deschidere, acceptare, lipsă de prejudecăți, respect;
|
|
|
|
Post by Ioan Vlașin on Aug 22, 2015 17:34:39 GMT 2
Dar noi nu il invatam sa ascute activ (asta poate ar fi bine sa ii ajutam ce inseamna, dar nu acesta e scopul nostru..), noi ii aratam avantajele. De aceea e bine sa avem in vedere componentele cind prezentam avantajele, dar daca le separam intram pe analitic si pierdem starea de integrare a elevilor. Aceasta stare e una foarte importanta, desi e neglijata. Practic doar deciziile din aceasta stare duc la o crestere sanatoasa, a puterii soft a fiintei.
|
|
|
|
Post by Andreea Danila on Aug 22, 2015 22:35:06 GMT 2
Așadar, mesajul nostru (într-un sens publicitar=convingător) trebuie corelat cu nevoile/interesele elevului astfel încât acesta să poată fi aplicat în viața de zi cu zi. Avem nevoie de ,,încadrare” (poate fi un instrument) care să îi provoace interesul, să îi redefinească un anumit model-mental (pornind de la ideea că spus nu înseamnă și auzit, auzit nu înseamnă și înțeles sau percepția nu este singura realitate).
|
|
|
|
Post by Ioan Vlașin on Aug 23, 2015 6:49:25 GMT 2
Eu cred că trebuie să abordăm un pic altfel lucrurile... Nu poți pleda doar prin aspectele pozitive asupra importantei unui instrument (integrat). De aceea am zis sa incepem cu ce ar insemna lipsa lui. Sau, pe primul nivel putem veni chiar cu proasta sa utilizare. Dau un exemplu: Unul se adreseaza altuia cu un singur cuvint: Boule! Care va fi impactul? Poate fi și alt cuvint. Analizind impactul lor, le vedem importanta. Sa nu complicam lucrurile mai mult decit este nevoie... Daca ma duc si il intreb ce intelege el pri Boule, aproape uit de impactul emotional puternic, se diminueaza. De aceea zic sa nu ne pierdem in interpretari care nu si-ar avea rostul cind ne referim la nevoia de a acorda importanta instrumentelor, nici noi, si cu atit mai putin pe copii.
De la negativ ajungem apoi la impactul lor pozitiv, pe niveluri superioare...
|
|
|
|
Post by Andreea Danila on Aug 23, 2015 9:22:47 GMT 2
Atunci ca și instrumente ar fi: cuvântul, fraza, fragmentul, textul, atenția, observația (poate chiar emoția?)
Ș mă întorc la exemplificări ca: enunțuri lacunare (pentru a observa ce înseamnă lipsa cuvântului), exerciții de înlocuire și inversare a cuvintelor în context (pentru a observa aspectul negativ/pozitiv), adăugare de adjective pentru accentuarea însușirilor, rolul verbelor etc., texte publicitare (mesaje scurte, dar convingătoare), texte literare/povestiri și felul în care acestea recompun lumi, oameni prin forța cuvintelor. Nu analizăm cuvintele, ci impactul acestora, emoțiile, aspectele lor negative/pozitive.
|
|
|
|
Post by Ioan Vlașin on Aug 24, 2015 9:06:56 GMT 2
As prefera si eu, probabil si elevii, sa nu fim pisalogi, adica sa nu aratam un lucru de n ori. E redundant sa insisti pe un lucru, e mai sanatos sa analizazi mai profund cauzele si consecintele. Nu facem predare ci doar sensibilizare... Sigur, nu analizam cuvintele, dar cred ca nici 10 exemple asemanatoare nu are sens. Ergonomia demersului, evitarea repetitiilor, a redundantelor, a turbulentelor trebuie sa fie in atentia noastra...
|
|
